Ai curajul să visezi măreţ

Ai curajul să visezi măreţ

Starea societăților noastre conduce mulţi tineri la trăirea unei vieţi mediocre.

Problema este că noi am fost antrenaţi de societatea noastră să avem visuri limitate, gândiri limitate, aşteptări limitate şi să nu facem nimic măreţ. Când comparăm ceea ce vedem în “lumea reală” cu propriile noastre visuri, viziunile noastre par a fi ireale şi încep să se estompeze.

Faptul că copiii şi adolescenţii nu sunt încurajaţi să aibă vise măreţe sau să îşi exprime visurile sau viziunile măreţe pe care le au, determină majoritatea dintre ei să rămână la stadiul de mediocritate. Şi nu mă refer la faptul că la şcoală notele lor nu vor fi bune sau la faptul că nu vor ajunge la facultate. Ceea ce vreau să spun este faptul că valoarea de sine, este redusă, îndrăzneala fiind limitată de modul în care acţionează societatea în ziua de azi. Iar atunci când în sfârşit ai curajul să spui vreau să fac ceva mai mult în viaţa aceasta decât să muncesc, să îmi iau o maşină şi să am o casă, vei fi ridiculizat şi cei din jur vor spune: “Da, ai venit tu acum să schimbi lumea!…”

Adevărul este, da, tu ai venit în această lume să schimbi ceva. Mentalitatea şi scopul vieţii oamenilor din jurul tău pot fi schimbate dacă tu ai curajul să spui “Vreau mai mult, vreau să-mi depăşesc condiţia.”

Aceasta este una din metodele prin care putem lupta ca societate împotriva sclaviei moderne.

Asta înseamnă, să ai curajul să spui: nu mai vreau să fiu exploatat în muncă, nu mai vreau să îmi fie exploatate sentimentele şi trupul, nu mai vrea să fiu un obiect de consum, vreau să fiu mai mult de atât. Depinde doar de tine dacă vei da voie visurilor tale să iasă la lumină sau nu. Dumnezeu ne-a dat instrumentele necesare să ieşim din orice fel de circumstanţă nepotrivită nouă ca societate dar şi ca indivizi. Citind acest articol s-ar putea să spui ”dar sunt atât de mulţi săraci care au nevoie de mai mult şi nu pot obţine asta sau nu pot ieşi din starea lor de sărăcie.” Ai dreptate când spui aceasta, dar dacă aceştia ar avea curajul să privească dincolo de zidul circumstanţei lor vor vedea că posibilităţile vieţii sunt multiple fără să fie nevoie să accepte orice formă de manipulare şi de exploatare. Îmi amintesc filmul “The Giver”- doar acel adolescent care a avut curajul să treacă peste zidul în care trăiau ca şi comunitate a descoperit adevărata frumuseţe a lumii pe care o priveau doar de pe acoperisul casei. Ceilalţi au acceptat să creadă minciunile care li se spuneau. Dacă te uiţi în jurul tău vei constata că majoritatea oamenilor trăiesc în acest mod. Suntem înconjuraţi de zidurile circumstanţelor noastre, putem vedea dincolo de aceste ziduri, ne minunăm când auzim că unii au trecut acele ziduri şi au reuşit, îi invidiem pentru faptul acesta, dar ne este frică să le urmăm exemplul. De ce, pentru că societatea ne învaţă să nu credem în visurile noastre, în potenţialul nostru. În acest tip de societate a reuşit să se dezvolte din ce în ce mai mult traficul de fiinţe umane. Această grupare a traficanţilor care se dezvoltă atât de repede, intră în aceste “comunităţi” de oameni care nu au curajul de a lupta pentru visurile lor, le oferă soluţia uşoară de a avea ceea ce cred ei că le va aduce fericirea: bani, case, maşini. Da, fiecare dintre noi vrea să aibă aceste lucruri care conferă stabilitate şi confort. Însă, acestea oferă o fericire temporară, iar cei care acceptă să plătească un preţ atât de mare, mai devreme sau mai târziu îşi vor da seama că nu a meritat umilinţa, desconsiderarea, degradarea fizică şi emoţională la care au fost supuşi.

Am constatat că, adolescenţii şi tinerii vor totul într-un timp foarte scurt, extrem de scurt chiar… iar traficanţii asta fac –le oferă promisiunea obţinerii fericirii materiale într-un timp extrem de scurt. Când cineva priveşte imaginea bunăstării prezentată de acel traficant, când el sau ea ascultă poveştile lui de succes, când ea se lasă învăluită de cuvintele de iubire şi de împlinire într-un libertinaj absolut, el sau ea uită de visurile sale, uită de năzuiţele sale, uită de scopul pentru care se află pe acest pământ. Nu-şi mai amintesc de aspiraţiile lor de a schimba ceva în lumea
aceasta şi se limitează la “să am o casă, o maşină şi nişte bani…” pe care, cu tristeţe vă spun că ei nu vor avea toate acestea ci, doar cel care îi exploatează se va desfăta în confortul material promis lor… acela care le va oferi “mirajul bunăstării” – traficantul, indiferent în ce categorie a traficului de fiinţe umane s-ar afla.

Ceea ce vreau să te învăţ este să ai curajul să fi tu şi să ai curajul să lupţi pentru visurile tale. Chiar dacă eforturile vor fi mai mari, chiar dacă va trebui să munceşti pentru asta mai mult şi din greu, satisfacţiile tale la final vor fi cu mult mai mari. Ceea ce vreau să spun este ca şi cum ai pune două bucăţi de carne la gătit, una în cuptorul cu microunde şi cealaltă în cuptorul de la aragaz. Cea din cuptorul de la aragaz va avea nevoie de 3 ore pentru a fi savuroasă şi bună de mâncat, pe când cea din cuptorul cu microunde va avea nevoie de 10 minute pentru a fi gata. La final când le vei gusta pe amândouă îţi vei da seama că cea care a stat în cuptorul de la aragaz este cu mult mai gustoasă decât cea din cuptorul cu microunde.

La fel este si cu obţinerea bunăstării dorite în termen scurt sau lung. În cazul bucăţii de carne din cuptorul cu microinde dacă nu îţi place gustul o arunci şi pui altă bucată de carne la cuptorul de la aragaz şi vei avea ceea ce doreşti cu adevărat să mănânci, o bucată de carne cu adevărat gustoasă.

În viaţa reală dacă ai ales varianta obţinerii bunăstării în scurt timp spre exemplu, varianta oferită de aceste grupări de traficanţi, riscul este ca aceasta să nu se întâmple niciodată şi mai mult de atât să pierzi şansa de a mai îndrepta lucrurile pentru totdeauna.

Nimeni nu poate să aleagă în locul vostru adolescenţi şi tineri. Tot ce putem noi face este să vă învăţăm să visaţi măreţ. Să aveţi încredere în visurile voastre şi să luptaţi pentru ele, să aveţi curajul să spuneţi: “Nu este o întâmplare că mă aflu pe acest pământ.vreau să fac ceva măreţ, să las ceva umanităţii.”